POVESTEA VIEȚII LUI OSIP GONCEAROV. ULTIMUL ATAMAN AL CAZACILOR STAROVERI DE PE DUNĂRE - (Episodul XXV)
Nekrasovitii în război. Cucerirea Bucureștiului. Intelligence.
Despre acțiunile militare pe care le-au realizat strămoșii „lipovenilor” exista informații cât pentru un volum. Turcii ii foloseau ca trupe de comando decât ca avangarda. Fiind surprinși de un general neamț care a luptat de partea rușilor că în războiului din 1828, ei se ascundeau în păduri de unde atacau convoaiele rusești ce se deplasau cu valori sau informații dintr-o parte în alta a frontului. Au fost trimiși sa înăbușe răscoale anti-otomane sau ale unor pași care organizau puciuri, din Grecia și Romania pana în Egipt, unde călugărul Pavel găsește lângă Cairo în 1845 un mic schit de ortodoxi de rit vechi care avea legături cu manastirea din Slava. Fiind surprinși și în rapoartele țariste, că făceau paza cetăților din Tulcea, Isaccea și Macin fiind un fel de grăniceri, turcii având o mare încredere în ei, deși erau de origine rusească ii puneau sa apere cetățile tocmai de Rusia. Erau de asemenea puși la escortat transporturi de valoare intre Dobrogea și celelalte regiuni, având diverse misiuni cu caracter militar și în afara războiului. Deseori la adunarea haraciului și belicului, a taxelor otomane de la celelalte naționalități dobrogene, ei erau puși sa escorteze și sa păzească oficialul otoman de multitudinea de bandiți care bântuiau regiunea cu mult înainte de Terente și Cocoș.
În timpul Războiului Crimeei(1853-1856) după ce au fost incorporați forțat în regimentele de polonezi denumiți aberant „cazaci otomani” ai lui Sadik-Pasa, ei au plecat la tabăra militara de la Sumla, unde Osip Goncearov le-a dat informații turcilor despre retragerea dezorganizata a armatei otomane din Dobrogea. După cum scrie chiar generalul Sadîk:
„Aflând de la cazacul Goncearov, locuitor al Dobrogei, care se afla cu două zile înaintea armatei(otomane), ce se retrăgea cu repeziciune, care mi-a povestit despre modul indisciplinat în care se făcea retragerea, m-am dus la generalisim i-am spus totul. I-am sugerat să nu lase aceste trupe să intre în Șumla, pentru a nu demoraliza pe cele aflate acolo. I-am propus să le așeze în împrejurimi înainte de a le reuni cu cele de lângă cartierul general. Omer pașa m-a trimis cu escadronul meu pe ruta spre Dobrogea, de la Șumla la Bazargic Hacioglu, cu ordine pentru Mustafa pașa, ca să-și reorganizeze corpurile de armată„
Ulterior turcii au trecut Dunărea și au intrat în Tara Românească. Unde detașamentele de nekrasoviti li s-au dat sarcina de cercetare și intelligence, în apropiere de Slobozia, se afla o tabara rusească de cazaci de pe Don, după cum scrie și generalul Sadik-Pasa:
„Nekrasoviții au adus doi dezertori din rândurile cazacilor de pe Don, care ne-au dat informații despre pozițiile ocupate de armata rusă. //A doua zi au venit alte unități regulate și cazaci din Dobrogea.Primeam informații bune de la credincioșii de rit vechi din Dobrogea și de la spionii evrei, pe care îi aveam în serviciul meu particular.”
Imediat după ce nekrasovitii au adus cei doi cazaci de pe Don care au dezertat, Sadik-Pasa și nekrasovitii au trecut la atacul taberei rusesti de lângă Slobozia:
„A doua zi am sosit în fața Sloboziei. Odată cu începerea zilei i-am lansat pe nekrasoviți și pe cazacii din Dobrogea în pădure, eu însumi, împreună cu cazacii regulați am urmat linia lizierei, pentru a-i susține. Am început să tragem în pădure; cavaleria rusă, care fără îndoială nu vroia să facă decât demonstrații de tragere, s-a retras repede și a evacuat pădurea.[...] Am ordonat capitanului Wierblicki de a merge pe o colină, pentru a-i ajuta pe nekrasoviții care trăgeau, iar eu, cu divizia condusă de maiorul Dimitrie Kretzulescu, am mers de partea cealaltă a pantei, într-o vale îngustă.
Au fost dar pierderile noastre nu au fost considerabile, dimpotrivă au fost insignifiante. Nekrasoviții și cazacii urcați pe caii arabi au făcut minuni de bravură, profitând de suplețea și lejeritatea cailor [...] Când ne-am întors în Giurgiu, laturile drumului erau luminate de tone de torțe cu gudron, trupele ne așteptau în poziție de paradă, iar Omer pașa a venit să ne mulțumească. Un mare banchet a fost oferit cazacilor ofițeri și soldați, iar eu am primit decoratia Medjidie clasa a treia.[...]”
Ulterior după alungarea rușilor din Slobozia, Sadik-Pasa a plecat din Giurgiu spre Bucuresti, unde l-au cucerit, după cucerirea lui, nekrasovitilor li s-a dat serviciul poștei și ajutorarea poliției capitale conduse de C.A. Rosseti.
„Eu însumi, în fruntea nekrasoviților și a celorlalte escadroane, am avansat spre București. Nekrasoviții străluceau de aur și argint și de culori puternice, caii lor arabi bine întreținuți și hrăniți băteau din copite cu nerăbdare, șeile erau bogat decorate; crucea ortodoxă de rit vechi flutura pe drapele în vânt [...] Cazacilor le-am dat serviciul poștei. Nu am făcut nici o schimbare în serviciul poliției de interior, care era foarte bine condusă de domnul Rosetti.”
După instaurarea ordinii în Bucuresti, au mers mai departe, în cercetarea Tării Românești, cu scopul alungarii rușilor din regiune.
„În aceeași zi împreună cu nekrasoviții și un detașament al cavaleriei române am făcut o recunoaștere spre Cuca(jud. Galati n.r.).Am găsit aici cazacii de pe Don, nekrasoviții au schimbat cu aceștia câteva focuri de armă, dar primii s-au retras în grabă spre Buzău și astfel aveam certitudinea că trupele rusești au intrat în Moldova.”
Întorși în Bucuresti, Sadik-Pasa povestește de un medic grec care nu a răspuns chemării, Sadik trimițand câțiva cazaci nekrasoviti care sa îl escorteze prin tot Bucuresti facandu-l de rușine pentru nerespectarea juramantului lui Hipocrate.
„Acesta se afla la cină la consulul britanic, în haine de gală. I-a cerut politicos să-și facă datoria. Orgoliosul fanariot, pentru că era un grec, nu a cedat decât în fața forței. Ofiterul l-a pus să meargă pe jos între patru cazaci nekrasoviți călare, plimbându-l pe străzile cele mai populate ale Bucureștiului.[...]”
A doua zi, a venit sa îl viziteze consulul austriac cu care a vorbit despre situația staroverilor din Dobrogea și legătura lor cu cei din Bucovina, austriaca, la acea vreme.
„A doua zi, Omer pașa a dat un mare dineu în onoarea generalului austriac, la care am fost invitat alături de alți câțiva generali turci. Generalul a vorbit cu mine despre cavalerie, iar în aceeasi zi m-a vizitat și m-a întrebat despre vechii credincioși din Fantana Alba și legăturile lor cu cei din Dobrogea.”
După reînceperea luptelor, Sadik împreuna cu nekrasovitii au plecat spre Braila, el scriind:
„În apropiere de Brăila am văzut câteva patrule de cazaci de pe Don. Nekrasoviții, care se aflau în avangardă, au început imediat să-i urmărească. Le-am mai trimis în ajutor restul de nekrasoviți, iar eu am pornit spre oraș. Nu intrasem încă în oraș, când sotnikul nekrasoviților, Ewjejel Gtechrbaty(?), a venit să mă întâlnească și să-mi spună că acei cazaci de pe Don au părăsit orașul și s-au retras cu ajutorul bărcilor pe insula din față. La rândul lor nekrasoviții i-au urmărit călare, s-au aruncat în fluviu și au reușit să captureze o barcă și să ia prizonieri opt voluntari din legiunea slavo-greacă; santinelele erau plasate la ieșirile orașului și pe malurile fluviului [...]”
După alungarea rușilor din zona Brailei, nekrasovitii au intervenit cu informații operative despre situația taberelor rusesti pe teritoriul Dobrogei. Armata turcilor nu au mișcat oameni din front pana când cazacii nekrasoviti din Dobrogea nu le-au oferit informațiile trimise chiar de Osip Goncearov cu care urma ca armata otomanilor sa își facă planul de recuperare a Dobrogei. După război, pentru informațiile pe care le-au oferit, „lipovenii” au fost decorati pentru merite deosebite în Războiul Crimeei.
„Aveam informații și detalii precise asupra numărului de soldați din fiecare detașament, prin intermediul cazacilor din Dobrogea, care aveau relații permanente cu credincioșii de rit vechi de aici. Cum aveam ordine să ocup Brăila și acolo să aștept întăririle care trebuiau să-mi fie trimise, fără de care nu puteam să trec de cealaltă parte a fluviului, am trimis lui Ismail pașa, comandantul primului corp de armată ce avea cartierul general la Silistra, pe cazacul Goncearov, șeful civil al cazacilor de veche credință din Dobrogea, cu un memoriu, în care erau trecute toate aceste informații și un plan de atac asupra tuturor detașmentelor rusești, dispersate în Dobrogea.”
Recucerând Dobrogea, trupele lui Sadik-Pasa au dat o petrecere chiar de crăciun în orașul Tulcea, însă nu se așteptau ca fix atunci rușii sa riposteze ducând la lupte pe străzile din orașul Tulcea intre armata neregulata formata din crestini cu cetatenie otomana și trupele rusilor , astfel povestește Sadik-Pasa acel atac al rușilor:
„În cea de-a treia zi de sărbătoare a Craciunului în Tulcea au dat o petrecere în onoare lui Ali pașa a ofițerilor săi în special a cazacilor. În momentul în care festinul degenera deja intr-o petrecere închinată lui Bacchus, subofițerul escadronului al cincilea cazac, Hagi Ghiorghi Hristo, care comanda un avanpost într-o insulă din fața Tulcei(Tudor Vladimirescu n.r.), a avertizat că pe celălalt mal trupele rusești începeau să se îmbarce. Pașa și ciorbagii au început să râdă în hohote la aflarea acestei vești în acelasi timp, ofiterii cazacilor și nekrasoviților sărbătoreau la fel.
Totul a devenit limpede când s-au auzit împușcăturile ce anunțau că lupta era deja angajată. Subofițerul cazac care și-a îndeplinit atât de bine datoria era un vechi haiduc slav. Împreunând cu un pluton de carabinieri s-a așezat lângă pod când trupele ruse au sosit, s-a retras în spatele podului și de acolo a deschis focul asupra inamicului când inamicul dezorientat s-a oprit, subofiterul l-a atacat cu călăreții.
Hagi Ghiorghi se retragea în ordine cu trupele sale spre podgorii. Trupele ruse au intrat în orașul Tulcea, unde au avut loc câteva confruntări cu cazacii regulați și nekrasoviții. Doi cazaci și trei nekrasoviți au fost împușcați, cincisprezece au fost răniți, iar cea mai mare parte a lor împreună cu capitanul, grav ranit, au fost luați prizonieri."
Din păcate, Kampanja nad Dunajem i w Multanach w czasie Krymskiej Wojny 1854-1855(Campania de pe Dunare și Multanaci în Războiul Crimeei 1854-1855) din care am extras informațiile nu e tradusa complet, sunt peste 300 de pagini de manuscris în limba poloneza aflat în prezent la biblioteca din Varsovia, Academia Romana a tradus selectiv, în special pasajele care fac referire la romani și Romania, partea în care se vorbește despre Dobrogea din păcate se oprește în puncte de suspensie.
Kampanja nad Dunajem i w Multanach w czasie Krymskiej Wojny 1854-1855, e doar o carte din multele care fac referire la razboaiele ruso-turce care s-au desfasurat de-a lungul timpului în Dobrogea, rușii având tomuri întregi despre războaiele ruso-turce care nu au intrat în circuitul istoricilor romani, de astfel subiectul Dobrogei și a perioadei otomane a acesteia e marginal pentru istoricii din Bucuresti, iar în Dobrogea nu exista nici un grup important care sa initieze cercetări privind istoria acestei regiuni, în special a surselor aflate în țările vecine.
(VA URMA)
Foto: Sadik-Pasa și manuscrisul sau.
Sursa: Kampanja nad Dunajem i w Multanach w czasie Krymskiej Wojny 1854-1855
care poate fi consultat: https://www.dbc.wroc.pl/.../6121/edition/5703/content...
No comments:
Post a Comment